De maine?

M-am trezit ca nu-nteleg de ce azi nu pot rezolva un gand si mi-am dat seama ca maine e de vina. Fiecare examen avea un maine pe care se baza si in care-si bunea bazele. Fiecare gest se izola intr-un maine. Mii de pasi mi-au murit azi pentru un maine. Sarutari mi-au ramas pe buze sperand ca maine… Atatea secunde s-au irosit doar pentru c-am sperat intr-un maine si nu de putine ori am observat ca ieri era mai bun decat maine, iar azi e inutil. Nu! Nu vorbesc despre filosofii cu cai verzi pe pereti, analogii stupide sau cuvantari de geniu neinteles ascuns cu Mac-ul in sifonierul din casa data de mami si tati. Vorbesc despre notiunea de de maine. De cate ori nu te-ai trezit ca lasi juma din zi pe maine? De cate ori ti-ai dat seama ca in ziua urmatoare aveai altele de facut, dar te trageau inapoi prea multe din ziua precedenta. De cate ori n-ai lasat pe maine lucruri ce si-au pierdut importanta ce-o aveau azi? Sa ne grabim? Sa alergam mainele si sa-l facem ieri? Nu! Ca altfel ne trezim ca omoram azi-ul si iar nu-i corect fata de noi. Eu zic sa luam fiecare zi in parte, s-o pretuim asa cum e, s-o respectam si poate, zic poate, de maine va fi mai bine…