Eroic.

Stiu ca de maine imi voi pune in cuier masca si capa de justitiar. Renunt la dubla personalitate. O sa dorm noaptea. O sa renunt sa ma mai lupt cu demoni. Pe-ai mei i-am lasat liberi sa zburde prin ce cotloane ale mintii vor ei. Sa se piarda prin orice foita a sufletului simt ei nevoia. Pana la urma s-or calma, ca d-aia exista ciclicitate. Trebuie sa se calmeze, c-asa simt eu ce tre’ sa se-ntample.

Ceas.

Stiu ca de maine nu voi mai numara timpul. Nu-l voi mai lasa sa-mi impuna trecerea sa. Nu mai vreau sa-l stiu acolo.. omniprezent, etern si calm, arar atent la dorintele mele. De ce sa-mi spuna el cat am dormit? De ce sa-mi spuna el cat am fost fericit? De ce sa-mi dicteze programul la munca. De fapt… de ce sa-mi dicteze toate limitele pe care le impune.

Bicolor.

Am mintit. Am zis ca de maine o sa scriu in blog, dar se pare ca azi nu-i maine, dar scriu. Deci stiu ca de maine n-o sa mai mint. De maine stiu c-o sa pun lucrurilor pe nume si n-o sa-mi fie frica de ceea ce spun. De maine fiecare cuvant pe care-l voi scoate pe gura va fi ceea ce simt, ceea ce vad, ceea ce exista-n realitatea mea si stiu sigur ca nu va supara pe nimeni sinceritatea mea si increderea mea in puterea adevarului, c-am vazut eu ca in filme adevarul invinge. Sau era binele ala care invingea? Dar adevarul este un bine, nu? Adica… e bine sa spui adevarul mereu, nu? Chiar si cand e vorba de o minciunica mica mica? Da?!