Stiu ca de maine nu voi mai fi faimos. Imi voi aduce aminte de tine, de tine si de tine. Da, voi astia de-mi citirati blogul acum cativa ani. Ma voi imprieteni cu voi iar. De maine stiu ca voi reveni printre voi si vom rade iar la aceleasi glume de-mi pareau atat de fade pana azi. De maine va voi retine numele, chipul, miscarile, ticurile. De maine va voi simti amintirile.
De maine voi iesi cu voi la cico si ne vom juca cu cercu’. Ne vom plimba-n parc, vom da cu pietre-n balta si vom urmari unduirile. Vom alerga fluturi, ne vom impiedica si ne vom inverzi-n genunchi. Ne vom ridica iar si fom fugi… iar. Stiu, vom calca flori, dar sunt atat de multe incat putem sa le strivim o viata si tot n-o sa se observe.
Stiu ca de maine voi fi iar eu cel de odinioara. Dinainte de a fi faimos. Vom recuperta tot timpul pierdut. Stiu ca m-ati asteptat si de maine va voi multumi pentru asta. Va voi multumi c-ati stat pe loc doar pentru a porni de unde am ramas.
De maine. Acum mi-e bine…
