Stiu ca de maine voi incheia orice relatie cu oamenii. Nu-i mai vreau pe langa mine. Nu vreau ca azi sa-mi fie frati cu o parte din ei, iar maine sa ma urasca cu cealalta. Stiu ca de maine nu le voi mai vorbi. M-am saturat sa fiu atat de explicit incat sa nu fiu bagat in seama. Cu cat sunt mai exact, cu atat sunt mai ignorat si mai interpretat.
Stiu ca de maine nu-mi voi mai face prieteni/amici/cunostiinte pentru a nu mai crea acea posibilitate de a-i pierde. E atat de urat sa te descoperi ca om si sa iei partile bune ale celuilalt ca definitorii si sa te trezesti ca the other side rulz ( the dark one ) si ca nu-i roz situatia, nici cacanie, nicicum. E doar existenta. De unde stii asta? Pentru ca se simt zgarieturile, iar creierul este setat sa caute raspunsuri la intrebari de genu’ “chiar se poate asa ceva?”, “cum?… a… pai sigur?… a…”. Stai sa te gandesti “oare-i mai bine acum decat mai tarziu?”, “cum ar fi fost sa se-ntample asta in situatii de criza?”. N-as vrea sa aflu vreodata.
Stiu ca de maine voi sti mai multe despre mine, pentru ca maine voi intelege altfel zilele trecute. Stiu ca de maine vor fi mai aproape de ceea ce am. Acum iau o pauza la oameni, dar de maine…
MOTM: Beastie Boys – Sabotage.
