No me.

Stiu ca de maine nu voi mai fi om. M-am saturat. Vreau sa fiu o cutie de conserve, un surub, un robotel stricat, o stanca mangaiata de ploi. Da, nu mai vreau sa fiu om. Oricat de mic as fi, tot reusesc sa ating in stanga si-n dreapta. Oricat de mult m-as izola, tot se gaseste cate unul sa ma traga la raspundere. Oricat as da inapoi, tot m-ajunge respiratia ta sacadata, intrebatoare, suferind-adanca. Poate nu e bine sa inspiram acelasi aer.

Fade.

Stiu ca de maine nu voi mai fi faimos. Imi voi aduce aminte de tine, de tine si de tine. Da, voi astia de-mi citirati blogul acum cativa ani. Ma voi imprieteni cu voi iar. De maine stiu ca voi reveni printre voi si vom rade iar la aceleasi glume de-mi pareau atat de fade pana azi. De maine va voi retine numele, chipul, miscarile, ticurile. De maine va voi simti amintirile.

Idol.

Stiu ca de maine imi voi acoperi usa cu postere. Poate si peretii.

Da… mi-a parut rau cand ai mei s-au decis sa-mi lezeze adolescenta obligandu-ma sa scap de toate afisele ce-mi ocupau usa de la camera. Nu stiu ce-au avut, dar nu le-a placut lor, cu toate ca erau postere prezente pe o singura parte si abia ca vedeau din an in paste. Au zis ca-s destul de mare sa le dau singur jos. Asta ca sa nu mi le dea ei. Acum sunt destul de mare sa le pun la loc. Ultima oara cand m-am uitat dupa ele, posterele alea vechi inca mai erau prin casa, dar cine stie ce s-o fi intamplat intre timp…

Eroic.

Stiu ca de maine imi voi pune in cuier masca si capa de justitiar. Renunt la dubla personalitate. O sa dorm noaptea. O sa renunt sa ma mai lupt cu demoni. Pe-ai mei i-am lasat liberi sa zburde prin ce cotloane ale mintii vor ei. Sa se piarda prin orice foita a sufletului simt ei nevoia. Pana la urma s-or calma, ca d-aia exista ciclicitate. Trebuie sa se calmeze, c-asa simt eu ce tre’ sa se-ntample.

Ceas.

Stiu ca de maine nu voi mai numara timpul. Nu-l voi mai lasa sa-mi impuna trecerea sa. Nu mai vreau sa-l stiu acolo.. omniprezent, etern si calm, arar atent la dorintele mele. De ce sa-mi spuna el cat am dormit? De ce sa-mi spuna el cat am fost fericit? De ce sa-mi dicteze programul la munca. De fapt… de ce sa-mi dicteze toate limitele pe care le impune.

A… mici. A… mari.

Stiu ca de maine voi incheia orice relatie cu oamenii. Nu-i mai vreau pe langa mine. Nu vreau ca azi sa-mi fie frati cu o parte din ei, iar maine sa ma urasca cu cealalta. Stiu ca de maine nu le voi mai vorbi. M-am saturat sa fiu atat de explicit incat sa nu fiu bagat in seama. Cu cat sunt mai exact, cu atat sunt mai ignorat si mai interpretat.