Moldovene.

Stiu ca de maine voi scapa de parveniti. De toti! Pe bune dac-as avea ceva cu ei, dar cand e biroul plin de ghiolbani pupincurisi lingusitori care tipa care mai de care sa-i auda sefii cat sunt ei de activi, cat de mult suflet pun ei in ceea ce fac, cat de angajatu’ lunii este ei. Si cand mai gresesc si eu ceva… Doamne ce fiesta baga baietii, ca doar am gresit EU! Partea interesanta nu-i ca rad, ci ca rad de domenii fata de care-s paraleli. E ca si cum m-as apuca eu sa rad acum de un astronatu ca face nu stiu ce greseala. Adica… si eu stiu astronautism, ca doar m-am uitat pe discavari. Deci am dreptul sa arat cu degetul si sa ma cac pe mine de ras.

Surdina.

Stiu ca de maine nu te voi mai asculta. M-am saturat sa-ti aud toate cacaturile. Invata, in pula mea, sa-ti rezolvi cacaturile singur. Daca te manca-n cur sa cauti izbavirea si pacea in afara ta, atunci taci si sufera! Chiar crezi ca eu n-am problemele mele? Las-o in pula mea de treaba! Si problema nu-i ca vii sa-mi spui una si alta, ca doar na… pot asculta, dar mai esti si capos, orgolios si fudurl. Adica tu vii la mine pentru ca ai incredere in atentia si judecata mea, dar ma subestimezi crezand ca eu nu ma prind ca minti in ultimul hal. Ma minti pe mine si te minti si pe tine. Pai de ce pula mea mai pierdem timpu’?

Bicolor.

Am mintit. Am zis ca de maine o sa scriu in blog, dar se pare ca azi nu-i maine, dar scriu. Deci stiu ca de maine n-o sa mai mint. De maine stiu c-o sa pun lucrurilor pe nume si n-o sa-mi fie frica de ceea ce spun. De maine fiecare cuvant pe care-l voi scoate pe gura va fi ceea ce simt, ceea ce vad, ceea ce exista-n realitatea mea si stiu sigur ca nu va supara pe nimeni sinceritatea mea si increderea mea in puterea adevarului, c-am vazut eu ca in filme adevarul invinge. Sau era binele ala care invingea? Dar adevarul este un bine, nu? Adica… e bine sa spui adevarul mereu, nu? Chiar si cand e vorba de o minciunica mica mica? Da?!

1.

Voi scrie din cand in blog-ul asta. Mai rarut dar mai dragut, asa sper eu. De ce de maine? Pentru ca e mai usor sa scriu de maine, e mai usor sa ma apuc de ceva de maine, e mai usor sa existe un maine stiind ca astazi nu-i destul. Poate maine nu va exista, dar sigur de maine se vor intampla mai multe decat pot pune eu pe un blog sau mai multe decat poti gandi tu. Dar totul de maine… azi deja e prea tarziu.