No me.

Stiu ca de maine nu voi mai fi om. M-am saturat. Vreau sa fiu o cutie de conserve, un surub, un robotel stricat, o stanca mangaiata de ploi. Da, nu mai vreau sa fiu om. Oricat de mic as fi, tot reusesc sa ating in stanga si-n dreapta. Oricat de mult m-as izola, tot se gaseste cate unul sa ma traga la raspundere. Oricat as da inapoi, tot m-ajunge respiratia ta sacadata, intrebatoare, suferind-adanca. Poate nu e bine sa inspiram acelasi aer.

Fade.

Stiu ca de maine nu voi mai fi faimos. Imi voi aduce aminte de tine, de tine si de tine. Da, voi astia de-mi citirati blogul acum cativa ani. Ma voi imprieteni cu voi iar. De maine stiu ca voi reveni printre voi si vom rade iar la aceleasi glume de-mi pareau atat de fade pana azi. De maine va voi retine numele, chipul, miscarile, ticurile. De maine va voi simti amintirile.

Idol.

Stiu ca de maine imi voi acoperi usa cu postere. Poate si peretii.

Da… mi-a parut rau cand ai mei s-au decis sa-mi lezeze adolescenta obligandu-ma sa scap de toate afisele ce-mi ocupau usa de la camera. Nu stiu ce-au avut, dar nu le-a placut lor, cu toate ca erau postere prezente pe o singura parte si abia ca vedeau din an in paste. Au zis ca-s destul de mare sa le dau singur jos. Asta ca sa nu mi le dea ei. Acum sunt destul de mare sa le pun la loc. Ultima oara cand m-am uitat dupa ele, posterele alea vechi inca mai erau prin casa, dar cine stie ce s-o fi intamplat intre timp…

Eroic.

Stiu ca de maine imi voi pune in cuier masca si capa de justitiar. Renunt la dubla personalitate. O sa dorm noaptea. O sa renunt sa ma mai lupt cu demoni. Pe-ai mei i-am lasat liberi sa zburde prin ce cotloane ale mintii vor ei. Sa se piarda prin orice foita a sufletului simt ei nevoia. Pana la urma s-or calma, ca d-aia exista ciclicitate. Trebuie sa se calmeze, c-asa simt eu ce tre’ sa se-ntample.

Ceas.

Stiu ca de maine nu voi mai numara timpul. Nu-l voi mai lasa sa-mi impuna trecerea sa. Nu mai vreau sa-l stiu acolo.. omniprezent, etern si calm, arar atent la dorintele mele. De ce sa-mi spuna el cat am dormit? De ce sa-mi spuna el cat am fost fericit? De ce sa-mi dicteze programul la munca. De fapt… de ce sa-mi dicteze toate limitele pe care le impune.

A… mici. A… mari.

Stiu ca de maine voi incheia orice relatie cu oamenii. Nu-i mai vreau pe langa mine. Nu vreau ca azi sa-mi fie frati cu o parte din ei, iar maine sa ma urasca cu cealalta. Stiu ca de maine nu le voi mai vorbi. M-am saturat sa fiu atat de explicit incat sa nu fiu bagat in seama. Cu cat sunt mai exact, cu atat sunt mai ignorat si mai interpretat.

Moldovene.

Stiu ca de maine voi scapa de parveniti. De toti! Pe bune dac-as avea ceva cu ei, dar cand e biroul plin de ghiolbani pupincurisi lingusitori care tipa care mai de care sa-i auda sefii cat sunt ei de activi, cat de mult suflet pun ei in ceea ce fac, cat de angajatu’ lunii este ei. Si cand mai gresesc si eu ceva… Doamne ce fiesta baga baietii, ca doar am gresit EU! Partea interesanta nu-i ca rad, ci ca rad de domenii fata de care-s paraleli. E ca si cum m-as apuca eu sa rad acum de un astronatu ca face nu stiu ce greseala. Adica… si eu stiu astronautism, ca doar m-am uitat pe discavari. Deci am dreptul sa arat cu degetul si sa ma cac pe mine de ras.

Surdina.

Stiu ca de maine nu te voi mai asculta. M-am saturat sa-ti aud toate cacaturile. Invata, in pula mea, sa-ti rezolvi cacaturile singur. Daca te manca-n cur sa cauti izbavirea si pacea in afara ta, atunci taci si sufera! Chiar crezi ca eu n-am problemele mele? Las-o in pula mea de treaba! Si problema nu-i ca vii sa-mi spui una si alta, ca doar na… pot asculta, dar mai esti si capos, orgolios si fudurl. Adica tu vii la mine pentru ca ai incredere in atentia si judecata mea, dar ma subestimezi crezand ca eu nu ma prind ca minti in ultimul hal. Ma minti pe mine si te minti si pe tine. Pai de ce pula mea mai pierdem timpu’?

Bicolor.

Am mintit. Am zis ca de maine o sa scriu in blog, dar se pare ca azi nu-i maine, dar scriu. Deci stiu ca de maine n-o sa mai mint. De maine stiu c-o sa pun lucrurilor pe nume si n-o sa-mi fie frica de ceea ce spun. De maine fiecare cuvant pe care-l voi scoate pe gura va fi ceea ce simt, ceea ce vad, ceea ce exista-n realitatea mea si stiu sigur ca nu va supara pe nimeni sinceritatea mea si increderea mea in puterea adevarului, c-am vazut eu ca in filme adevarul invinge. Sau era binele ala care invingea? Dar adevarul este un bine, nu? Adica… e bine sa spui adevarul mereu, nu? Chiar si cand e vorba de o minciunica mica mica? Da?!

1.

Voi scrie din cand in blog-ul asta. Mai rarut dar mai dragut, asa sper eu. De ce de maine? Pentru ca e mai usor sa scriu de maine, e mai usor sa ma apuc de ceva de maine, e mai usor sa existe un maine stiind ca astazi nu-i destul. Poate maine nu va exista, dar sigur de maine se vor intampla mai multe decat pot pune eu pe un blog sau mai multe decat poti gandi tu. Dar totul de maine… azi deja e prea tarziu.